La inceput de noiembrie
nu mai imi cad sperantele
in seri de iunie pustii
si nu mai invat mersul
pe patru roti pe drumuri
cu sau fara prioritate.
La inceput de noiembrie
nu mai cred, ca in septembrie,
ca totul e doar o
inchipuire si ca va trece
cum trec toate...
Toate trec, intr-adevar:
dragostea si prietenia chiar pier si
ramane numai neincrederea
in toti si toate.
La inceput de noiembrie,
cand frunzele rosii
danseaza cu vantul schimbarii,
am invatat sa ma rasfat
cu sunetul focului
jucandu-se in semineu
si cel al ploii
construind ziduri orizontale.
Si tu, imi striga ratiunea,
de-acum incolo nu vei mai da
pe nimeni si nimic
nici o para chioara!
La inceput de noiembrie
totul devine nimic...
Ghici ce..?am ales un asa moment sa intru pe blogul tau s vd dak ai my postat cv...
RăspundețiȘtergeream o stare aiurea rau...ma simt..ff naspa..si moralul meu e jos,jos,jos...iar poezia ta m.a facut sa plang..sa reflectez asupra lucrurilor...iar ultim parte cu "la incep de noiembrie totul devine nmk"...m.a debusolat de tot..m.a pus pe un plans fara pedala de franare...
si ca de obicei nmk de comm rau despre poezie...felicitari ca de fiecare data
Annie....te baaatt...eu ma bucur ca iti place poezia...dar ce am scris in ea ma priveste pe mine si numai pe mine...nu trebuie sa incepi sa plangi...zau ca ma faci sa ma simt...vinovata...kinda...
RăspundețiȘtergereInveseleste-te...Tine minte...orice ai simti acum, va trece...
"va trece
cum trec toate..."